… în versuri …

Eu?
Ce-aş putea să-ţi spun,
Sunt chior
De-atâta umezeală-n dor.
Nici să mă laud, nici să gem,
E totul ghem,
Un nod de papură uscată!
Oare-i căldura vinovată
Ce n-am aflat-o niciodată?

Mă ierţi te rog, ştiu, e păcat,
Nu că m-aş face vinovat,
Atâţea fulgi mă lasă mut,
Iubito, nu ţi-am scris demult!

În felul meu nebun
Sunt scurt;
Aşa sunt eu, mai deşternut …
Dar, nu, nu, nu te teme,
În faţă scuze nu-mi aşterne
Să mă impiedic şi să cad
În sărutările din prag.
Nici spatele nu-mi vei vedea
Când vei pleca,
Când voi pleca!

Eu?
Ţi-aş mai spune despre mine,
Dar cine-s eu? Mai ştii tu cine?
Destule-am scuturat năluci
De fulgi.
Când nu-ţi mai scriu
Iubito, fugi!