Îți amâi pe mâine rostul,
Mintea nu-ți găsește prostul,
De-ar cădea din cer friptura
Ți-ai picta cu nouri gura.
Spasmele de competență
Într-un tic de existență
Din sugestie morală
Îți fac febră cerebrală.
Crești în mâneci ca nebunul
Ca să nu mai scapi săpunul,
Steaua ta din depărtare
Ține grebla în picioare.
Nu împingi orice povară
Până nu o tragi pe sfoară,
Neștiind s-aduni tot cerul
Îl împarți corect la zero.
Bați ecoul de perete
Când nu vrea să te repete,
Tremură în colț de gură
Verbele fără făptură.
Totuși, te mai uiți în urmă
Când te depărtezi de turmă
Fredonând speranța mută
Din povestea ta vândută!
... în versuri ... 