De-aş fi iubit
Pân’ la sfârşit
Un chip, un pas, o urmă, un minut
Mult mai tăcut …
Desăvârşit şi simplu,
M-aş încurca în apă,
Mi-aş muta timpul
Să nu mai ştie de unde a-nceput să cadă …
Dar, nu!
Pieziş şi cârn, cu ochii tulburi,
Ţintesc ca taurul
În fluturi
Şi caut aurul
Pe care mi-l închipui
Că stă-n minute, urme, paşi şi chipuri!
Nu ştiu, nu pot, nu vreau, nu cred
Cât întuneric e
Acolo unde nu te văd!
... în versuri ... 
Frumos, ceva non standard 🙂
Epic!