De ce ar trebui să nu mă doară
Această zi de primăvară?
Să mă prefac un milostiv,
Umil, docil, cu zâmbetul naiv
Și lăudând prezentul meu furat
Să uit trecutul lor “curat”?
Le-am făcut loc la toți, pe rând
Mutând strămoșii în pământ!
Ne închinăm spre Răsărit
Pupându-i mâna ce ne-a pângărit
Și ne-a sădit în creștet vidul …
Două morminte s-a făcut bunicul!
Tăcerea crucilor de gheață
E-o panglică în piept? Mi-e greață!
Se fac parade, se depun și flori …
E mut razboiul. Fără cuvinte – mori!
Au îngropat securea în grădina noastră,
Cu sânge-o udă ca să ruginească …
Ce proști, Iisuse, ce de proști!
Securea în pământul nostru naște oști!
... în versuri ... 