Ți s-a urcat la cap gândirea
Pe care o-nțelegi abia,
Cum minte mortul nemurirea
Așa te va minți și ea.
Un simț uitat de măreție,
Fior pe care nu-l trăiești
Și ne-ntrerupta ta beție
Te-nvață cum să-mbătrânești!
Ai scris în piatra de pe munte:
“Tre să iubești ca să obții”,
Tot scărpinându-te în frunte
Ai șters-o și ai scris prostii.
Și blestemând la orice poartă
Fărâmele ce le cerșesti,
Ai scris cu unghia pe soartă:
“Respiră să înnebunești …”
... în versuri ... 