… în versuri …

Am vrut să zbor, dar iarăşi cad,
În piatră aripile-mi scad,
Şi iar m-arunc cu capu-n sus
Din răsărit înspre apus.

Nu am direcţii, nici păreri,
Numai un azi fără de ieri,
Pe neumblatele cărări –
Răspunsuri fără întrebări.

Un gol răsare din surplus
Spre ţinta mea din frunte – sus!
Lipit de margine mereu
Mai credincios şi mai ateu!

Nedespărţit de tot ce n-am,
Subconştientul meu infam …
De sus voi creşte sub pământ …
Un nesfârşit deznodământ!

De ce nu mă doare
Pe unde calc? Oare
Zbor?

Scări din picioare
Fără hotare
Dor!