Deznodământ

Posted: June 5, 2013 in Aberatiuni mondene

Am vrut să zbor, dar iarăşi cad,
În piatră aripile-mi scad,
Şi iar m-arunc cu capu-n sus
Din răsărit înspre apus.

Nu am direcţii, nici păreri,
Numai un azi fără de ieri,
Pe neumblatele cărări –
Răspunsuri fără întrebări.

Un gol răsare din surplus
Spre ţinta mea din frunte – sus!
Lipit de margine mereu
Mai credincios şi mai ateu!

Nedespărţit de tot ce n-am,
Subconştientul meu infam …
De sus voi creşte sub pământ …
Un nesfârşit deznodământ!

De ce nu mă doare
Pe unde calc? Oare
Zbor?

Scări din picioare
Fără hotare
Dor!

Comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s