Te scarpini tot mai des în cap,
Aceeaşi boală fără leac,
Tezaur adunat cu anii –
Mătreaţa vechilor cazanii.
Altă bubă-i număratul!
Iarna, încălzind căscatul,
Ghiceşti în ouă neouate
La toamnă câţi boboci vei scoate?
Nu tragi doar aerul în piept –
Îţi tragi şi fratele! E drept,
Că după ce şi-a-nchis guriţa,
A plâns de-o vilă Mioriţa?!
E o meteahnă şi cititul!
Nici Dumnezeu cel răstignitul
Nu mai avea timp să citească,
Atâţia proşti nu vor să pască!
Şi ce crezi că ţi-a pus capac?
Aceeaşi boală fără leac
Mătreaţa ouălor şi pieptul
Ce-a tras în el tot alfabetul!
... în versuri ... 