O foaie albă stinsă-n val,
O barcă înverzită-n mal,
O urmă pe-un obraz bigam,
E tot ce am, e tot ce n-am.
Un gest cu strigătul crăpat,
Un pod la capete legat,
O uşă între flori şi ram,
E tot ce am, e tot ce n-am.
O şoaptă între pas şi prag,
O piatră tânără la cap,
O inimă cu geamuri sparte,
Ce am, ce n-am – în ea încape!
Intraţi, voi, hoţi de vise slute!
Luaţi-mi din puţinul – multe!
Cu cât voi fi numai comori
Să mă prădaţi de-atâtea ori!
Şi când ieşiţi aşa în noapte
Luaţi-mi venele deşarte.
În zori încep un nou Sesam
Din tot ce am, din tot ce n-am!
... în versuri ... 