Mai stai!
Te rog să nu mai pleci!
Chiar dacă vorbele-mi sunt reci
Am inima vulcan,
Prin magmă joacă oasele cancan.
Am înghiţit toţi cactuşii atingerilor tale
Şi fluturi îmi mănâncă din mâncare.
Plămânii – beci cu tobogan
Şi stoc imens de respiraţii la borcan.
Iar porii – plăci tectonice
Cu răbufniri laconice.
În păr fiorul s-a oprit
Şi-îngheaţă ce nu s-a topit.
Ce mi-ai făcut?! Mai bine pleci!
Minciună eşti
Ce s-a fardat cu adevărul!
De ce ne stă în gât şi astăzi mărul?
... în versuri ... 