Toamnă timidă

Posted: September 2, 2013 in Stihii

E o zână fără forme
Din povestea fără nume
Scrisă de-un poet pe ciorne
Şi lăsată-n vârful lunii.

S-a-ntâmplat ceva, căci, iată,
Nu mai plânge toamna frunze,
De la vara care-o ceartă
Înverzită-şi cere scuze!

Ea, fricoasă ca un mugur
Tremurând în primăvară,
În copacii ce se scutur,
S-a urcat şi nu coboară.

Nu raspunde nici când cheamă
Iarba stofa ruginie,
Nici când aripi fără teamă
Din înalturi o adie.

Are buzele răscoapte,
Sânii plini de roadă multă,
Tot mai goală pare-n noapte,
Ziua e tot mai adultă!

Şi timidă, admirată
Ca fecioara de-al său mire,
Va cuprinde lumea toată
Şi va coborî-n privire!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s