De ce îmi ceri să-ți mai cânt
Acel legământ
Ce ziua sfârșește-n prostie,
Iar noaptea învie?
Versurile? Nu, nu le mai țin minte.
(E păgână umbra literelor sfinte!)
Nu mai vibrează glasul, nu cresc în mine valuri,
Am vorbele secate, iar buzele-mi sunt maluri.
Nu vreau să le aud în veci!
Cât mai trăiesc, vreau corzile să-mi fie reci!
Să nu mai fredonez nicio minciună
Oricât ar fi de bună …
Hai, să jucăm de-a ”Nu te mișca, nu mai cânta”.
Uite, eu plec să m-ascund undeva
Și pierde cel care primul începe a căuta.
E-n praf adevărul! Te rog, nu trișa.
E noapte.Visezi.
Eu cânt, tu dansezi …
... în versuri ... 