… în versuri …

O chema Țărână și putea să zboare,
Dar s-a lăsat călcată-n picioare.
Aliată în mii de războaie,
Decorată cu pacea de paie,
Dorită, furată, cuprinsă, trădată,
De falși pețitori înnorată,
Plimbată prin tribunale
Și prefacute spitale:
Ba că-i prea rece, ba că-i fierbinte,
Neprețuită de cel care-o vinde.
A tuturor și-a nimănui!
Voia să se plângă, dar nu avea cui.
O săruta doar genunchiul ce moare
Dinăuntru strigându-i: “Iertare!”.

Încă mai poate să zboare,
Dar plânge tăcută izvoare …