E prea mică lumea și mult prea nebună,
Ospiciu cu geamuri spre lună,
Orizontal, pe-o scară-n bandaje,
Coboară din casa fără etaje
Un șir infinit de păreri răsturnate,
Idei cu scânteia legată la spate,
Un car cu scrisori de la postaș,
Cu urme de bice pe căruțaș.
A mai fost un cosaș ce-a plâns iarba în miriște,
Dar coasa-nspre el își facuse avânt,
Un strigăt ținut între palme, atât,
Și liniște, liniște, liniște …
Nu vine furtuna, nu așteptați,
Nu plouă la ei, la alienați!
... în versuri ... 