… în versuri …

Unde pasărea tomnește
Doine vântului de vară,
Unde iarna înflorește
Dezbrăcată-n primăvară.

Unde crengile sub lună
Leagănă pe gene aștri,
Se visează împreună
Ochii verzi și cei albaștri.

Unde muntele nu tace
Povestind atâtea râuri
Și pădurea când se coace
Clatină din șoapte brâuri.

Unde valurile mării
Calcă peste mii de taine
Ce-au să iasă-n prag chemării
Mai frumoase, fără haine!

Unde stau bătrâni la poartă
Și ghicesc în lacrimi totul,
Unde cei greșiți se iartă,
Apa cum își iartă focul.

Unde norii desenează
În culori portretul umbrei,
Iarba din pământ veghează
Liniștit asupra turmei.

Unde și-a găsit norocul
Adăpost de soarta lumii,
După ce-a orbit sorocul
S-a lăsat în pradă lunii.

Unde crucile au aripi
Împărțind egal văzduhul,
Unde ne respectă țarii
Când ne-mpuținează trupul.

Unde horele adună
În duminică săruturi,
Iară clopotu-n furtună
Crește inimi după scuturi.

Unde Cernăuții cântă
Chișinăului lumină,
Iar Cetatea Albă sfântă
Roagă Dunărea să vină.

Unde Dumnezeu coboară
Printre noi, la fel ca Prutul,
De pe-un mal spre altul zboară
Viitorul și trecutul.

Unde țărna de pe frunte
Din morminte ne privește.
Dumnezeu e-acolo unde
Se vorbește românește!