… în versuri …

S-a născut aşa cum ploaia lasă dintr-odată cerul,
Ca un fulger peste umbre ce dezvăluie misterul,
Scuturată de ecouri, păsări zboară din pădure
Şi roiesc în jurul ierbii învechită de secure!

A trăit mai mult în vise unde reuşea de toate;
Se-arunca din vârful stelei în incendii însetate,
Supunea în braţe luna arătându-i universul,
Îşi prindea în păr comete pieptănându-şi-le sensul.

Ca un lup ieşit din omul ce-l ţinea în pielea oii.
Ce-ţi mai trebuie căruţa care nu-şi mai rabdă boii?
Dar se stinse dintr-o dată … Fulgerul i-a scos din gheare
Partiturile visării pe atomice gheţare.