– Așteaptă! Nu trage de clanță!
Dacă de cealaltă parte e-o ață?
Ai auzit de copii rătăciți printre ani
Care-și urcă laptele-n cap pentru bani?
Pun pariu că și ața în loc să-nfășoare un dinte,
Cuprinde-o delirică minte.
Știi că la ei ninsoarea ce tace troiene
Aduce neliniști și-l îngheață pe Ene?
Geme cineva înăuntru, auzi?
Când îți lipsește ceva de ce să te-ascunzi?
Hai, să-i trimitem scrisori pe sub ușă!
Știi că poștașii citesc în cenușă?
Nimica nu știi. Ești prostuță și-mi placi.
Ți-e milă de el? Și mie, dar taci!
Se vede o umbră la geam și îmi pare …
Ah, e nucul ce bate de ani o cărare!
Tu ești nouă pe-aici și-ți voi spune direct,
Cu mâna la piept,
Așa mă-nvățase pe mine Cândva –
Un copil ce-a crescut … Apropo, mă numesc Cineva.
Mă-nvățase să nu trag de mâner,
Să dau întrebări, să răspund și să sper
Într-un semn dinăuntru,
O foaie ce-ar semăna cu sărutul …
“Trage de ușă! E Altcineva!”
I-a fost scris în cenușă de Undeva …
... în versuri ... 