… în versuri …

E dimineață. Ceață și răcoare.
Același vis ”Nu mă trezi”
E prea adâncă roua din picioare.
Salvează-mă, te rog, în poezii.

Pe la amiezi, găsește-mă-ntre umbre
Tăind nebun cu degetele raze,
Tăcerea imnurilor mele sumbre …
Usucă-mă, te rog, în oaze.

De suspiciunile apusului și frica
De-a nu te mai vedea nicicând,
Îți jur că n-o să mai visez nimica.
Așteaptă-mă, te rog, în gând.

E noapte. Prea târziu sau prea devreme.
Pe marginea privirii poezind,
Apar sătule vise ”Nu te teme”
Flămânzește-mă, te rog, iubind!