Orice gând despre tine-i o ultimă vamă
Prin firul de iarbă, spre cer sau pământ.
Poți să plângi, să zâmbești, e ridicola dramă
În care se tace sub jurământ.
Când sângele tău îmi furase din aer,
Iar sfințenia ta nebunia din timbru,
De-am rămas numai inimă goală pe-un taler,
Ai sărit din balanță cerând echilibru.
Nu am suflet, nici trup,
Sunt un fel de-amețeală,
Ca o miere uscată în stup
Cu un gust ințepat de răceală.
Mie rău sau mi-e bine?
Orice gând despre tine …
... în versuri ... 