Teamă mi-i de-atâtea gânduri

Posted: January 23, 2015 in Sortimentale

M-am lăsat purtat de gândul,
Care-ți mângâie piciorul,
Pe sub piele-mi bate vântul,
Setea mi-a umplut ulciorul.

Căutând în aer scuza,
Mâna mea ți-ascunde părul,
Cum ascunde ramul frunza
Și minciuna adevărul.

Câtă liniște în sânge,
S-a oprit să te privească,
Altceva în piept mă strânge,
Ce-ar muri să mai trăiască.

Dar de unde-atâta verde?
Cine-nmugurește scânduri?
Teamă mi-i că te voi pierde,
Teamă mi-i de-atâtea gânduri …

Comments
  1. laurad says:

    :)…imi place sa cred ca… si cuvintele sunt foarte asemanatoare cu fiintele,ele sunt chiar fiinte.

    (Esti )copacul (care) traieste in aer. Plamanii lui verzi sunt la vedere,dar radacina lui e in pamant.

    Cuvintele isi au radacina in creierul uman si atunci sunt aidoma copacilor, dar dupa aceea pornesc spre sfera abstracta a auzului, in care si locuiesc un timp.Adorm in litera scrisa ca sa se trezeasca alergand pe limbile vorbitoare. Ele sunt asemenea vanatului, mereu gonite din urma de impuscatura privirii, de explozia timpanelor.(…)

    …”Câtă liniște în sânge,
    S-a oprit să te privească,
    Altceva în piept mă strânge,
    Ce-ar muri să mai trăiască.”…

    PS: ar trebui, totusi ,inventata o atomica a cuvintelor!🙂

  2. laurad says:

    as fi curioasa de propunerea maestrului,,per se”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s