Ultimul vagon

Posted: January 27, 2015 in Aberatiuni mondene

Voi coborî din ultimul vagon,
Așa cum mai coboară oamenii din trenuri,
Cum ai lăsa în frig țigara pe balcon,
Iar ea, șerpuitoare, întreabă: “De ce tremuri?”

O gară ca oricare altă gară,
Nu întâlnești pe nimeni cunoscut,
Doar tu și alții care mai coboară,
Ce lasă-n spate goluri în golul absolut.

La casă nu e nimeni, e stația prea mică,
Se dau doar funii gratis spre fiecare nod,
Iar cel ce nu mai cade nu se mai ridică
Rugând pe cineva să-i facă la cravată nord.

Ascultă! Auzi? Aleargă pașii minimi
Înghesuindu-și graba pe o hartă,
Cum venele grăbite își varsă grija-n inimi,
Ca niște flori uscate într-o vază spartă.

Întorc privirea, (cu toții facem asta,
Atunci când nu am spus destul sau am tăcut)
Dar vântul mi-a închis nepăsător fereastra
Și ultimul vagon a dispărut.

Comments
  1. laurad says:

    ….,,Norii fâlfâie-o horbotã rarã.
    Abur proaspãt prin crâng a rãmas.
    Vin pe-un sleau desfundat de la garã
    Si mai e, si mai e pân’acas.

    E tãcere si calm în pãdure.
    Vãd o cusmã de ceatã pe-un fag
    Si mã bântuie gânduri obscure…
    Dezolant esti, tinutul meu drag.”(…)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s