Întoamnă-mă, plouă-mă,
Șoptește-mă vânt și du-mă pământ,
Și dacă mai ai destul anotimp,
Cosește-mă iarbă, gândește-mi olimp.
Dar ce mai contează de ne-nțărmurim,
”- Iubito! – Iubitule!”, uite, murim!
Înfrunză-mă-n tine, așa, netrăit,
La capătul toamnei ce n-are sfârșit …
... în versuri ... 
Magica !