Îmi vei citi cândva o poezie
În care visele învie
Și înfloresc mereu izvoare,
Și te iubesc, și nu mă doare …
De unde vei zbura îndată
Pe ușa nopții descuiată
Îmi vei șopti în palmă trecătoare
“Și te iubesc, și nu mă doare …”
Tot prinde poezie rădăcina
De când în mâna ta mi-e mâna
Și nu trăiește ce nu moare,
Și ne iubim, și nu ne doare …
