“Alo, alo! n-aud nimic,
Te rog, mai zi o dată
Am auzit că vrei copii ?
Ceva de ciocolată ?
Aha, deci e romantic, nu,
Să vii târziu acasă ?
Și-apoi să spui că n-ai fost tu,
Și că-i ultima dată ?
Mă-ntreb de ce te mai iubesc?
Mă-ntreb a câta oară !
Și când m-oi sătura să știi,
Să știi că plec la țară .. ”
“Of, iar exagerezi prea mult
Doar știi că țin la tine
Chiar de vecinele vorbesc
Că umblu prin vecine.
Doar le cunoști și tu, ia zi,
Nici ție nu îți place
La spate când un zâmbet plin
În bârfă se preface!
Dacă iubesc ? Nu te grăbi,
Am pentru tine multe!
De vrei, îți fac din amintiri
Castele nevăzute!
De fapt, te-am dus deatâtea ori
Pe-acolo, când furată,
Gustai din visul meu povești,
Povești de ciocolată!
Și pentru-atâta lucru mic
Lipsit de importanță
O ceartă să trimită iar
Iubirea în instanță?”
“Nu-i chiar atât de grav, mă ierți,
Dar știi că mă topesc
Când spui atâtea vorbe dulci;
De asta te iubesc!”
... în versuri ... 