Ei si după ce am facut un pic de cunoștință și lucrurile au început să fie mai clare, în sens de scop, cauză, efect (sau orice altă ordine doriți), o să trecem efectiv la treaba, cum s-ar spune, ne bagăm mâinile în aluat!
Eu întotdeanu mă pun în locul cuiva, într-o situaţie anumită. Îmi închipui tot felul de scenarii: “Ce-aş face dacă … “. Următoarea poezie este despre ce nu voi reuşit niciodată să fiu:
De-aș fi …
Aş vrea să fiu un val
Ce-aduce bărci spre maluri
Când, obosiţi, vâslaşii
Nu cred în idealuri.
Un vers aş vrea să fiu
Să pot rima cu dorul
Măicuţei, ce-şi așteaptă
În prag, de ani, feciorul.
Un zâmbet vreau să fiu
S-alung tristeţi mărunte
Să mă iubească toţi
Şi toţi să mă sărute.
De-aş fi putut să zbor
Să pot schimba destine
L-aş invita să zboare
Pe Dumnezeu cu mine …
... în versuri ... 
Mano ,stii ca mie imi place cum scrii, dar asta mai trebuie putin lucrata la sfarsit 😛 , sau voiai un comm bun .. .. hmmm .. in rest e foarte buna 🙂
Da, dom’ Momeala, loc de mai bine este … Dar, dupa cum bine stii, imperfectiunile sunt cele mai interesante 🙂 … Imi place ca esti tot timpul dur in critici … Si te mai astept 😉
Dar mie chiar cel mai mult mi-a plãcut sfîrsitul! Bravo