Sunt spectatorul care nu are voie să bată din palme.
Sunt zăpada cea mai apropiată de soare, dar care nu se topeşte niciodată.
Sunt apa care ia forma pământului.
Sunt gândul care ajunge primul dar aşteaptă la uşă.
Sunt gazda care îşi ascultă colindul.
Sunt vulturul de pe vârful firului de iarbă.
Sunt poezia fără vocale cântată atât de frumos.
Sunt oricine, chiar dacă oricine înseamnă doar eu.
Comments
Salut Radzyck!!! Merci mult pentru acest blog, am sa intru cu mare placere!!! Succese mari.
Uite si primul vizitator 🙂 … Ar trebui sa dau cadouri, dar nu e cadou mai frumos decat poezia … Sa fie intr-un ceas bun!
“sunt oricine trebuie sa fiu….
sau oricine nu va trebui nimanui
doar ca sa fiu…eu!”
M-a furat putin poezia,sper sa nu te superi.Bine ai venit in lumea virtuala a condeiului tastelor.Astept si alte postari!
D.
Nici un fel de suparare … Pe mine ma bucura implicarea … Ai desfasurat ultimul vers … Mda, cred ca cel mai greu lucru e sa fii tu insuti !!! Merci.
bine ai venit, Radule!
e bun blogul…si poti sa il cresti cum iti place.
Felicitari pentru blog! Si pentru poezie, si pentru talent, si pentru ca esti asa cum esti ;).
Scrii foarte bine, poate te va tenta si jurnalismul in viitor, cine stie? 😀
Cu drag,
Un fan demult declarat…
buna ideea. la cat mai multe idei !
Era si timpul, Raducu!
Te astept cu cat mai multe creatii si cat mai multa creativitate 😉
original……si foarte talentat!!!!! bv pt ceea ce faci!!!!! o sa intru mai des
O sa criticam….dar mai incolo, acum incurajam si uram succese nebanuite!
rămân cititoarea ta în continuare, scotocește tot ce mai ai ascuns pe undeva, că întotdeauna nu-mi e de ajuns, hai, acum bucură-ne.
Doamne, ce au mai născocit: bibliotecă virtuală, nici nu trebuie să cauți prin magazine ori biblioteci “ceva, de suflet”
mersi.
ei, poate se găsește “cineva” din editori şi să-i plătească autorului, a?