M-a mângâiat cu unghia pe Linia Destinului
Săpând uşor în hăul plinului,
Rupându-mi Ridul Inimii în două,
Uscându-mi Albia Gândirii …
(Tari sunt Malurile Firii
De când privirile nu plouă.)
Brusc, s-a-nfipt cu dinţii
În Muntele Minţii,
Apoi îmi sărută
Aţa Vieţii scurtă.
Copilă nebună,
Am palma pe lună!
