Din cioburi de oglindă

Posted: July 26, 2011 in Aberatiuni mondene

Azi, la sfat c-un avocat,
Am pus la cale multe;
Să nu mai fac din cap proțap
Și să mă-nvețe cum să scap
De grijile mărunte!

De mila zilelor de ieri
Gândind la cea de mâine
Ascuns, de azi, păcatul chel
Pe care îl mai dau cu gel,
Pe mâna lui rămâne!

Să-i facă felul cum o vrea,
Să-l ducă la biserici,
În adormiri de maici să stea,
Să-i spele gândul de vopsea
Și licurici bezmetici!

Pe mâncărimea din priviri
Să-i pună o batistă,
Pe limbă,’n palme, din senin
Să-i împrumute-un semn divin
Și-o inimă-autistă!

Pentru favoare-i dau în schimb
Nesiguranța blândă
Și-un zâmbet neclintit de când,
Un avocat mi-a spus căzând
Din cioburi de oglindă!

Bolnav de viaţă

Posted: July 18, 2011 in De ce?

În mâini ţinea o carte
Deschisă undeva
Şi tot ce e departe
Aproape îi părea!

În zori, uscând pleoapa
De rouă sau de nea,
O dimineaţă nouă
În calendar trecea!

O fi bolnav de zâmbet,
De ridul insomniei,
De-al sufletului umblet
Sau doar de poezie?

Cu zâmbetul de ață
Și genele de gheață,
Își împletea din ceață
Mici capete de viață.

Povești de ciocolată!

Posted: July 5, 2011 in Sortimentale

“Alo, alo! n-aud nimic,
Te rog, mai zi o dată
Am auzit că vrei copii ?
Ceva de ciocolată ?

Aha, deci e romantic, nu,
Să vii târziu acasă ?
Și-apoi să spui că n-ai fost tu,
Și că-i ultima dată ?

Mă-ntreb de ce te mai iubesc?
Mă-ntreb a câta oară !
Și când m-oi sătura  să știi,
Să știi că plec la țară .. ”

“Of, iar exagerezi prea mult
Doar știi că țin la tine
Chiar de vecinele vorbesc
Că umblu prin vecine.

Doar le cunoști și tu, ia zi,
Nici ție nu îți place
La spate când un zâmbet plin
În bârfă se preface!

Dacă iubesc ? Nu te grăbi,
Am pentru tine multe!
De vrei, îți fac din amintiri
Castele nevăzute!

De fapt, te-am dus deatâtea ori
Pe-acolo, când furată,
Gustai din visul meu povești,
Povești de ciocolată!

Și pentru-atâta lucru mic
Lipsit de importanță
O ceartă să trimită iar
Iubirea în instanță?”

“Nu-i chiar atât de grav, mă ierți,
Dar știi că mă topesc
Când spui atâtea vorbe dulci;
De asta te iubesc!”

Două prize supărate

Posted: June 23, 2011 in Pentru pici

AS: Prizele de la panoul de alpinism …

Două prize supărate:
Stau de vorbă: “Iote frate,
Iar se cațără nebunii
Ca păianjenii pe funii

De ne murdăresc costumul
Când ne calcă câte unul!?”
Indignată: “Ce sunt piatră?!”,
Strigă cealaltă surată,

“Parcă-ș fi copac, statuie
Care stă înfiptă-n cuie!?
Decât viață sub picioare
Mai bine m-arunc în mare!”

“Of, să știi, și eu mă-ntunec,
Dar nu plâng să nu alunec!”
Și-s atât de supărate
Două prize colorate.

Supraetajată

Posted: May 15, 2011 in Aberatiuni mondene, Melodii

Nesătulă armă, glontele te cheamă,
Rătăcit în ramă, zâmbet de alarmă,
Amețită iarbă, lenea are treabă,
Fiara se înghite, carte fără minte.

Crucea pupă mâna, banii joacă mima,
Orele adună riduri pe cunună,
Papion cu burtă, zboară mâna ruptă,
Vâsla dă din barcă, portofel cu sapcă.

Apucat de coate umărul se zbate,
Groapa când apune strânge multă lume,
Pâinea nu se simte când pe unt se-ntinde,
Care peste care, dor bolnav de șale.

Marea vrea să cadă afară din cadă,
Educată ceartă pe copii nu-i iartă,
Cultivăm asfaltul unul peste altul,
Neclintită soartă, supraetajată!

Dragu-mi-i

Posted: March 16, 2011 in De ce?

Dragu-mi-i pe vârf de munte
Să pasc oile mărunte.

Drag îmi este când pe vale
Codrul s-a ascuns sub floare.

Dar mi-i drag mai mult izvorul
Când îmi udă veșted dorul!

O, doină !

Posted: March 16, 2011 in De ce?

O doină abia de se-aude pe creste,
Cheam-o, copile, atât cât mai este!
Asculta-i durerea, cuprinde-i tot dorul
Să simți cum în palme îți crește ogorul.

Și-n inima plină cu zambet de prunci
Pe-un munte de spice la doină s-ajungi,
Iar sus, printre boabe de grâu și pelin,
Să râzi și să plângi la o cană cu vin!

Optul norocos

Posted: March 9, 2011 in Satirice

Fericirea este, frate,
Nu atunci când Steaua bate,
De luni vineri a-nceput
Sau ciorapii nu mai put!

Te simți împlinit, pe bune,
Când nevastă-ta ia foc
Căci adusă e pe lume
Tot în martie, pe opt!

În spartele oglinzi

Posted: February 6, 2011 in Aberatiuni mondene

În spartele oglinzi
Ce ne servesc drept suflet
Ne sărutăm timizi
Luceferii din frunte.

Și nu ne pasă felul
În care visul doare,
Doar ăsta ne e țelul:
“Ce nu mănâncă – moare”.

Pe străzile supuse
Unde nimic nu crește
Cu zâmbete obtuze
Trec gălbenite fețe.

Cu creierii laconici
Mai mari decât toți munții
Ne patentăm în cronici
Inteligența burții.

Necinstea și grandoarea
Asta ne e natura
Afară ținem floarea
În casă creștem ura.

Când vom scăpa de ele
La umbra altui soare
Scăldată-n ploi de stele
Iubirea va răsare!

Paparudă albă

Posted: December 27, 2010 in Stihii

Tăcută prin geam mă priveşte ninsoarea
Şi fiece fulg mă cheamă afară
Parc-ar fi prima oară!

E ploaia mai veche năpădită de floare
Nu are putere să curgă şiroaie
Bătrână, albită ploaie!

Topită în mine pătrunde, mă udă
Pe frunte, pe gene, pe buze pereche
Şopteşte dansând ceva la ureche:
“Sunt albă, dar tot Paparudă!”