… în versuri …

Tac sau mai bine (ce?) mă uit pe geam cum se bucură
musculiţele de unica lor zi de viaţă. Am avea ce învăţa de la
ele! Câtă dreptate avea domnul în alb când nu a vorbit, când
s-a uitat cu atâta gingăşie la venele afone: linişteşte-te! Mai trec coridoare de vorbe. Mă uit în fiecare cameră şi te văd numai copii xD piratate. Ipocrită vreme. Dezgustătoare aroma cârciumelor – baloane de fum de ţigară, aburi de bere şi pulpe de femei dezosate. Ştiu unde eşti. Dar la ce bun? Paşesc atent printre gropile din asfalt – exact mărimea tocurilor tale enorme. Îţi plăcea să fiu macaragiul care te dădea jos de pe ele: cum adică să merg desculţă?
Mă mai uit din când în când la un album foto – văd o gentuţă cu baterii şi un vibrator cu burtă!

Va urma …

Suntem plămădiţi din bine şi rău,
din apă şi foc,
din zile şi nopţi,
din râs şi din lacrimi,
c-o aripă ruptă şi alta zburând
şi viaţa întreagă muncim transpirând
să facem din pene ce cad obosite
noi zboruri cu aripi nepotrivite.

Am sufletul împărţit în două cărări
Doi fraţi despărţiţi de supărări,
Două boabe pe câte-o cărare:
Din una dă spicul spre soare,
Din cealaltă spicul dă în pământ
Cu rădăcina infiptă în vânt.

Doi cuci cuibărind în acelaşi perete
Ecouri de zâmbete şi de regrete.
Clepsidră din ceară ce macină foc,
În mâini de copil şi bătrân la un loc.

Şi-apăs greutatea din golul obtuz
Ca-n cealaltă parte să sar cât mai sus.

În fiecare dimineaţă
Chiar dacă plouă cearcăne pe faţă
S-alin durerea din genunchi alerg
Cu două pete roşii de pe piept.

Şi aducerile-aminte
Mă fac s-alerg cu spatele-nainte
Şi când la capătul erorii mă opresc răpus
Mă-ntorc şi-alerg în sens opus.

Aveam un gând aseară
Să mă trezesc alt om,
Dar gândul se-nmulţise
Şi nu aveam nici somn.

Ciudată pare perna
Şi eu cu ea de-asemeni,
Când ei îi cade părul,
Iar mie îmi cad pene.