Aş vrea să fiu un val
Ce-aduce bărci spre maluri
Când, obosiţi, vâslaşii
Nu cred în idealuri.
Un vers aş vrea să fiu
Să pot rima cu dorul
Măicuţei, ce-şi așteaptă
În prag, de ani, feciorul.
Un zâmbet vreau să fiu
S-alung tristeţi mărunte
Să mă iubească toţi
Şi toţi să mă sărute.
De-aş fi putut să zbor
Să pot schimba destine
L-aş invita să zboare
Pe Dumnezeu cu mine …
Sunt spectatorul care nu are voie să bată din palme.
Sunt zăpada cea mai apropiată de soare, dar care nu se topeşte niciodată.
Sunt apa care ia forma pământului.
Sunt gândul care ajunge primul dar aşteaptă la uşă.
Sunt gazda care îşi ascultă colindul.
Sunt vulturul de pe vârful firului de iarbă.
Sunt poezia fără vocale cântată atât de frumos.
Sunt oricine, chiar dacă oricine înseamnă doar eu.
