Archive for December 5, 2014

Poveste (De-a viii)

Posted: December 5, 2014 in Aberatiuni mondene

– Câteodată, niciodată
Stelele căzute latră,
Luna șuieră nebună
Parcă-i un strigoi, nu lună,
Greierii își schimbă sensul,
Licuricii interesul.
Ce să zic, o hărmălaie …
– Nu te cred. Mă minți, tataie!
– Nu te mint, copile. Știi
Când cei mari nu sunt copii?
Când își pierd în noapte somnul
Și nu-l mai iubesc pe Domnul …
– Mi-e cam somn …
– Dar stai să-ți spun.
Știu c-ai să mă crezi nebun,
Dar și nopțile maturii
Le lipesc de cerul gurii
Și-apoi tac pe întuneric
Negesticulând isteric.
E așa un joc “De-a morții”,
Când așteptă-n ușa sorții
Să le dea la întâmplare
Cea mai limpede cărare.
Fără trepte și noroaie,
Fără nici un pic de ploaie.
Dar și soarta-i necuratul,
Dă la unul de la altul
Și îl ia cu bombonica
Până nu-i mai dă nimica
Și-i aruncă zăhărelul …
– Drept în gura lui bunelu’ ?
– Ha, ha, ha, ești generos!
Vrei să-ți fii și de folos?
– Vreau.
– Atunci, ascultă bine,
Noaptea asta dormi cu mine,
Să-ți mai spun povești trezite
Cu frumoase înăcrite,
Cu deștepți ce spun întruna
C-au văzut și noaptea luna.
Unde prostul are parte
De-o bătaie ca la carte,
Iar legenda spune bancuri
Despre cai în loc de tancuri.
Cu regate și castele,
Care au nume de stele,
Cu artiști care-și pictează
Unul altuia o frază:
“Toate-s vechi și nouă toate,
Tu te-ntreabă și socoate”
Vai, dar somnu-n ochi te doare!
– Pot să-ți pun o întrebare?
Nu există joc “De-a viii”?
– Ăsta-l joacă doar copiii …

Advertisements

O rană își linge obrajii de sare,
Pe-un umăr uscat înflorește o floare,
Doar în pustiu mai găsești marinari,
Peștele-ascunde momeala-n pescari.

E drept, e nedrept, prea comod, incomod,
Să mori peste tot, să trăiești la un loc,
E-atât de nebun și atât de amar,
E atâta sărut și niciun altar.

O mână de frunză întinsă spre toamnă,
Mai caută-n țărnă genunchii o mamă,
Vorbește-n pahare băute demult
O sticlă cu urme de palme pe nud.

E valsul de seară, e ultimul vals,
Și numai tăcerea dansează în glas.
Cu pasul de ceară, cu aripi de foc,
Va curge cărărea în stare de șoc.

Ești singur, plutești, nu ți-e frică de ani,
Pe-un vas ruginit fără de șobolani.
Ce mică e lumea în ochii tăi mari!
E atâta pustiu și nu-s marinari …