Îmi place să șterg
Pe unde mai merg,
Șterg totul, uitări, amintiri,
Cum cade întruna toamna pe știri.
Șterg hainele pline de praf
În formă de autograf,
Șterg flori de petale
Crescute sub zale,
Albina de miere,
Sărăcia de-avere,
Ceasul de ace,
Gândul de pace.
Orice boală ce pleacă sau vine,
Îmi șterg îndreptările de la, spre tine.
Scriu și-apoi șterg, șterg și-apoi scriu,
Îmi șterg și pământul de sub sicriu.
Totul e gol înapoi și-nainte,
Sunt vidul uitat ce nu ține minte.
E ultima dată când șterg ce n-o să mai șterg,
E prima dată când zbor ce n-o să mai merg …
... în versuri ... 
Frumos!
Imi place nespus de mult cum iti reusesc piruetele cuvantului nesters si indeosebi finalul.
Ar trebui sa consideri in a practica acest zbor la un alt nivel!
Gandul meu ;miroase a Nichita prin tine!
Laura, ca de fiecare data esti generoasa. Multumesc!