Ești ca o pagină din fiecare carte
Pe care le citesc neîncetat,
Un șir confuz de ne-ncepute fapte,
Cărări ce duc aiurea spre orișice păcat.
Am încercat să fac din ele o poveste
În care să apar și eu un episod,
Dar țărmul tău pe mare a fost și nu mai este,
Iar din adânc spre ceruri nu curge nici un pod.
Ajuns la poarta iernii, încerc să nu colind,
Cuvintele cântate de tu, de eu, de noi,
Dar tremură în brațe când n-am ce să cuprind,
Colindul nostru, doamnă, din pace și război.
Am devenit fără să cred smeritul depărtării,
Un pelerin cu dorul veșnic aplecat,
Ce rupe câte-o pagină din cărțile cărării
Cu ne-ncepute fapte ce nu s-au terminat …
... în versuri ... 
Geniala! Bravo pelerinule!
.., e muzica pentru ochii mei! *-*
si tot aceeasi taina care face ”sa se’ntalneasca suflete si stele/mi te-adus ca tu de-acum incoace /sa fii puterea slabiciunii mele”..—–