Și dacă-ar fi să nu mai ningă,
Așa cum n-a mai nins demult,
Nici ploile nu se mai schimbă,
Ne vom preface într-un fulg.
Și vom zbura așa haotic,
Căzând pe buze și tăceri,
Topindu-ne apoteotic,
Pân’ astăzi n-o să fie ieri.
Cristalul nostru singuratic
În timp va dispărea, iar noi
Vom aștepta primăvăratic
Să-nmugurim în alte ploi.
... în versuri ... 
,,Numai poezia se confunda uneori cu insasi coloana vertebrala a gandirii in imagini.ea mi se pare cea mai apropiata de esenta abstracta a cuvintelor.De aceea poate ca si sunt atat de indragostit(a) de poezie.”
-Amintiri din prezent-Nichita
m-ai facut s-o ascult pe distinsa, memorabila, inconfundabila Tatiana Stepa:,,Da, doamne iarna!”
Da, Nichita a fost si va fi “coloana vertebrala a gandirii in imagini”