… în versuri …

Mă prefac, sunt calm și moale
Mai zâmbesc sau doar încerc,
Sunt bolnavul fără boale,
Fac bagaje, dar nu plec.

Mă ascund ca o ocheadă,
Ca o șoaptă în plămâni,
Ca o iarbă în cireadă,
Ca o liniște în sâni.

Sunt, așa, mai mult în ciudă
Nici nu cad și nici nu cresc,
Și nici ploaia nu mă udă,
Și la soare mă răcesc.

Vărs tăcerea în cuvinte
Și cuvintele în păr,
Nu iubesc pe cel ce minte,
Nici pe cel cu adevăr.

Inima o strâng în palme
Pân’ începe a gândi,
N-am nevoie nici de haine.
Piele-n oase mi-aș sădi.

Ce fac eu? Ucid pluraluri
Și mă bucur că exist,
Dau cu valurile-n maluri
Și dispar când nu sunt trist.

Sunt invidiat, știu bine,
Toți doresc a mă vedea
Ca oricare, ca oricine,
Ca un băț în acadea.

Am o carte cu de toate,
Întâmplări care n-au fost,
Care se încep cu “Poate”
Și nu se termină prost.

Ca un hoț care nu fură
Mă strecot printre cărări,
Ochilor care nu jură
Eu le povestesc mirări.

Iar privirile acestea,
Pline ochi, dar fără tu,
Prefăcutu-mi-au povestea
Într-un scrânciob, da și nu …