Mai ţii tu minte?

Posted: July 23, 2013 in Sortimentale

Mai ţii tu minte cum ne-am întâlnit?
Eu – lacrimă pe-obrazul tău păţit,
Te-am sărutat …
(N-ai să găseşti printre statui un chip de bronz mai speriat)
Mi-ai spus să plec
Şi am plecat …

Ai vrut să cad şi am căzut,
Chiar şi atunci când nici nu mi-ai cerut.
Pe sus, apoi, (te prefăceai sau chiar) m-ai căutat …
(O dată sub picioare să te fi uitat!)
“Lasă-mă!”
Şi te-am lăsat …

“Văzut-ai tu, ziceai, să meargă împreună
O lacrimă la braţ cu o furtună?
Eu pot distruge, nu crea,
Călău înfiorat cu sabia prea grea.
Vrei fiece suflare a palidei năluci
Să te ridice-n ceruri chiar de nu vrei să urci?!
Sunt necioplitul neted alunecând prin vene,
Morarul fără vânt ce gândurile-şi cerne,
Un fulger ce nu poate fi atins …”
Şi te-am cuprins …

Mai ţii tu minte cum ne-am despărţit?
Ai vrut să vin
Şi n-am venit …

Comoara

Posted: July 16, 2013 in Aberatiuni mondene

O foaie albă stinsă-n val,
O barcă înverzită-n mal,
O urmă pe-un obraz bigam,
E tot ce am, e tot ce n-am.

Un gest cu strigătul crăpat,
Un pod la capete legat,
O uşă între flori şi ram,
E tot ce am, e tot ce n-am.

O şoaptă între pas şi prag,
O piatră tânără la cap,
O inimă cu geamuri sparte,
Ce am, ce n-am – în ea încape!

Intraţi, voi, hoţi de vise slute!
Luaţi-mi din puţinul – multe!
Cu cât voi fi numai comori
Să mă prădaţi de-atâtea ori!
Şi când ieşiţi aşa în noapte
Luaţi-mi venele deşarte.
În zori încep un nou Sesam
Din tot ce am, din tot ce n-am!

Plouă iar

Posted: June 30, 2013 in Sortimentale

Cu glasul ud
Înjuri aiurea norii,
La geamul mut
Te plângi în şoaptă ploii
Dar, e-n zadar.

Ce să-ţi mai spun?
Un cimitir mi-e gura.
Mai am tutun
Şi îl respir cu ura.
Clar, plouă iar.

Atâta ştiu,
Era ceva cu nume.
Voi fi mai viu
Doar în cealaltă lume.
Sfânt, nu mai sânt.

Să nu te pierzi
Tot căutându-mi drumul,
N-ai să mă vezi
În ploi să dau cu pumnul
Când n-o să cânt.

Iar te plângi, iar mă strângi,
Iarăşi taci când nu taci.
Mă-nţelegi, mă dezlegi,
Mă urăşti fără măşti.
Vrei să fugi, mă alungi,
Unde cazi nu sunt azi.
Cer – venin din senin …
Ai păstrat ce-am uitat.

Dar ce contează mâna care
Cândva prin nori făcea cărare
Când astăzi tremură şi tace
Şi ploaia-n cer de cap îşi face.
Ne-am tot visat în doi pe mare
Fugind de lumea care moare,
Dar am ajuns-o noi din urmă.
Nu poţi iubi murind în turmă …

Fericit sunt şi nebun!

Posted: June 28, 2013 in Sortimentale

Tu eşti urma mea din străchini,
Cearcănele de sub ochi,
Eşti dulceaţa mea de cătini,
Mă împingi, mă scoţi din gropi.

Asta e, sunt prins în mreje,
Mi-a fost scris să fiu captiv,
De deochiul este lege
Pentr-un rob contemplativ.

Mă visez mergând pe valuri
Spre un răsărit virgin,
Dar m-aştepţi şi-n idealuri;
Fericire-mi eşti şi chin!

Şi de fiecare dată,
Hotărând să te supun,
Iluzoriu te dai toată …
Fericit sunt şi nebun!

Magna cum laude!

Posted: June 12, 2013 in Aberatiuni mondene

Te scarpini tot mai des în cap,
Aceeaşi boală fără leac,
Tezaur adunat cu anii –
Mătreaţa vechilor cazanii.

Altă bubă-i număratul!
Iarna, încălzind căscatul,
Ghiceşti în ouă neouate
La toamnă câţi boboci vei scoate?

Nu tragi doar aerul în piept –
Îţi tragi şi fratele! E drept,
Că după ce şi-a-nchis guriţa,
A plâns de-o vilă Mioriţa?!

E o meteahnă şi cititul!
Nici Dumnezeu cel răstignitul
Nu mai avea timp să citească,
Atâţia proşti nu vor să pască!

Şi ce crezi că ţi-a pus capac?
Aceeaşi boală fără leac
Mătreaţa ouălor şi pieptul
Ce-a tras în el tot alfabetul!

Deznodământ

Posted: June 5, 2013 in Aberatiuni mondene

Am vrut să zbor, dar iarăşi cad,
În piatră aripile-mi scad,
Şi iar m-arunc cu capu-n sus
Din răsărit înspre apus.

Nu am direcţii, nici păreri,
Numai un azi fără de ieri,
Pe neumblatele cărări –
Răspunsuri fără întrebări.

Un gol răsare din surplus
Spre ţinta mea din frunte – sus!
Lipit de margine mereu
Mai credincios şi mai ateu!

Nedespărţit de tot ce n-am,
Subconştientul meu infam …
De sus voi creşte sub pământ …
Un nesfârşit deznodământ!

De ce nu mă doare
Pe unde calc? Oare
Zbor?

Scări din picioare
Fără hotare
Dor!

Dansează!

Posted: May 23, 2013 in Aberatiuni mondene

Ascultă, dansează!
Și nu mă goni, am patima trează,
Pe umeri un zâmbet alergic
(Ce duce o minte cu plânsul energic)
Și-o respiraţie care oftează.
Vocale rebele e şoapta acută.
Tu nu te opri,
Dansează, ascultă!

Ascultă, dansează!
Culorile oarbe pe alţii pătează.
Mă taie ceva înăuntru în schimb
Pana pe tâmplă atunci când o plimb.
Aştept să învingă cel care cedează …
Bătaia în piept atât e de scurtă,
Dar, nu te opri,
Dansează, ascultă!

Ascultă, dansează!
Miezul de noapte se coace-n amiază.
Versul? (O ceartă-ntre îngeri şi fiare)
Dansează-l te rog în picioare!
După cortină ce piesă urmează?
E sărăcia ochilor mută?
De ce te-ai oprit?
Dansează, ascultă!

Între nu şi da

Posted: May 19, 2013 in Melodii

Ochii tăi îmi spun
Să nu fiu nebun;
Între nu şi da
Nu mai pot nega.

Ochii tăi îmi cer
Vorbe fel de fel;
Între nu şi da
E tăcerea mea.

Dar lasă-mă să strig
Când nu îmi ceri nimic!
Un ecou dansa
Între nu şi da.

Dar lasă-mă să cânt
Aşa nebun cum sânt!
Un ecou dansa
Între nu şi da.

Ochii mei supuşi
După vise duşi;
Între da şi nu
Numai eu şi tu.

Ochii mei absenti
Tremură demenţi;
Între da şi nu
Mâna se zbătu.

Dar lasă-mă să strig
Când nu îmi ceri nimic!
Un ecou căzu
Între da şi nu.

Dar lasă-mă să cânt
Aşa nebun cum sânt!
Un ecou căzu
Între da şi nu.

Umbră sunt

Posted: May 17, 2013 in De ce?

O să chem în noapte
Virgula din şoapte
Alungând vibraţii
Dincolo de spaţii.

Gândul meu departe
Sunete desparte,
Gratia în palmă
Rugineşte calmă.

Aruncat în fraze,
Răstignit în raze,
Un regret cu nume
Îngropat în urme.

Luna-mi este ţinta,
Îmi arunc fiinţa,
Vocea îmi dispare,
Umbră sunt pe Soare!

Întâmplător

Posted: May 14, 2013 in Aberatiuni mondene

(Sanctificat întâmplător!)
Mă simt ușor,
Fără să port stigmatul lor
Sau zâmbetul ca un decor
Aprobator!

Și ce fior, Doamne, ce fior
Tulburător
Să poți pluti unicolor
Ghicindu-te în viitor!
Ah, ce fior amăgitor!

Nonsensul unic călător
Nepăsător;
Pe drum doar crucile nu mor …

Știi cât dor
Rădăcinile de aripi când nu zbor?
(În tălpi am Luna lui Cuptor!)