Atâta ştiu

Posted: January 26, 2013 in De ce?

Atâta ştiu, în linişte să cânt.
În bezna buzelor uitate
Tăcerile sunt mai curate.
Atâta ştiu, în linişte să cânt!

Atâta ştiu, în nepăreri să cred.
Părerea bună, rea – m-apleacă
Şi înzestrat ajung în groapă.
Atâta ştiu, în nepăreri să cred!

Atâta ştiu, în urmă să rămân.
La ce-ar mai folosi avântul
De n-am în faţă inima chemându-l?
Atâta ştiu, în urmă să rămân!

Atâta ştiu, în sete să petrec.
E roua dulce şi amară
Izvorul meu din călimară.
Atâta ştiu, în sete să petrec!

Atâta ştiu, să fiu şi să nu fiu.
De mă îngrop în mantie de ceară
Lumina înauntru-o să mă doară.
Să fiu şi să nu fiu, atâta ştiu!

Colind

Posted: January 6, 2013 in De ce?

A venit Crăciunul
Liniștind păreri,
Scade-n suflet drumul,
Iarna-n primăveri.

Blând, ca ochii mamei
Pruncii adormindu-și,
Pâinea, glasul poamei
E Mesia însuși!

Remușcat amarul,
Nepăscută calea,
Regăsit altarul;
Neiubită jalea.

Multe ceruri strică!
Strânge-n palme unul!
Inima îți strigă:
A venit Crăciunul!

Proiecţie

Posted: December 30, 2012 in Aberatiuni mondene

O parte tăcută în mine se-ascunde!
Nu plânge, nu râde, o chem – nu răspunde.
Cand plec îmbrăcat şi mă-ntorc fără haine
E-n colţul de rază rotundă, în taine,
În umbră cu ţinta rănită, oriunde.

Uşoară ca aburul proaspăt de ceară,
O simt pe sub piele, e pană, e gheară,
E tot ce-am dorit să nu am în cântare,
Un urlet în pumni, lovite hotare,
O păsare clara cu ochii de fiară!

E scopul meu des, fiorul meu rar,
E ritmul haotic din minutar.

Nemișcată

Posted: December 16, 2012 in Sortimentale

De nepăsarea ochilor tăi reci
Ţi-a amorţit aripa.
Ai nemişcări de gene. Vrei să pleci.
Vizibile uitări în palme … Negi!
Din frică naşte frica.

Să-mi pese mie dacă mai rămâi
Cu toată-nfiorarea?
Ştii, ultimul sărut şi cel dintăi
Sunt pietre aruncate-n căpătâi …
Din mână-mi cade floarea.

Tomnatică ninsoare

Posted: December 9, 2012 in Aberatiuni mondene

Cuprinde-mă, răsulflă-mă!
Dispare-n aburi gerul.
Aşteaptă-mă, deschide-mă!
La poartă-i mesagerul.

Ajunge-mă, opreşte-mă!
Îmi şterge paşii apa.
Trezeşte-mă, întinde-mă!
Mai tremură pleoapa.

Încântă-mă, descântă-mă!
Păcat că eşti icoană.
Sărută-mă, alungă-mă!
Şi ninge-atâta toamnă!

Ger pe buze

Posted: December 3, 2012 in Aberatiuni mondene

N-auzi ce cred?
Atâta sunet laolaltă
Fără bilet.
Pânzele cerşesc o pată!

De unde pleci?
Bârfeşte iarna despre frunze
Că nu sunt reci.
Prea mult în pumni, nimic pe buze!

Reclădit

Posted: November 18, 2012 in Aberatiuni mondene

Reclădit între noroaie
Stai în urmele de ploaie,
Balta ţi-a crescut în gură
Şi dansezi în căzătură!

“- Te grăbeşti? – Spre viaţă lungă,
– Unde-i zâmbetul? – În pungă!”,
Fără curbe în expresii,
Creşte lista de obsesii.

Mintea ta nu se mai plimbă
Dinţii au rămas în limbă,
Orice anotimp îţi schimbă
Doar bujorii din oglindă!

Oare-n lumea ta eternă
Râde umărul în pernă?
Numerele ştiu a scrie?
Aripi cresc din colivie?

Însă

Posted: November 17, 2012 in Sortimentale

Ploaia ta orbeşte-mi toarnă
În priviri un pic de toamnă
Şi-mi dezleagă mânile de cer.
Ziua ta cu-atâta vrajă,
Peste noaptea mea de strajă,
Gălbeneşte gânduri fără fier.

Apa-ţi tremură pe gene
Rătăcindu-se în vreme,
Tu de-atâta ploaie nu te miri?
Istovită, mâna strânsă
Zgârâie pământul! Însă,
Înverzeşte toamna în priviri!

Oare?

Posted: November 17, 2012 in Sortimentale

Adio! Prea târziu îţi spun. Sau nu?
Palid vocea cui coboară-n vale?
Din ecouri: Eu şi Tu!

Ochii i-am uitat închişi. Să fug?
Iarăşi felul tău mă lasă moale
Şi genunchii mi se scurg.

Mi-ai lovit cu vise clipa,
Dar tresare-n aer zborul! … Oare
Ţi s-a desfăcut aripa?

Neechivalentă

Posted: October 25, 2012 in Pentru pici

Doi licurici dormind sub lampă
S-au învelit cu foaia albă.
Tresare brusc, roşind se scuză,
Pe canapea o buburuză.

O muscă speriată tare
Îşi caută prin geam salvare.
Golindu-mi floarea o albină
Îşi face loc în alta plină.

Îgrijorat un greier mare
Bate covorul sub picioare,
Pe clanța fără deviere
Păianjenul nimic nu cere.

Atât de liniştită-i seara,
Aud cum se răceşte ceara.
Pe gene mă apasă lentă
O noapte neechivalentă.