Amu’, cică, într-o zi
Se zvoni, se auzi
Va ieşi prin lume porcu’
Să îşi caute norocu’.
S-o fi săturat probabil
De un buletin valabil
Până de Craciun şi-o zi
Şi-o fi zis: “Fie ce-o fi!
De când mă gândesc să fug
Peste dealuri s-o apuc
Unde nu mai văd nici ochii,
Unde liber pot să grohăi.
Ei şi ce dacă sunt mare
Şi mereu cer de mâncare,
Chiar de nu aduc folos
Şi nu ştiu ce-i aia post?
Sunt şi eu ca toată lumnea,
Prezentându-mi naţiunea
Şi din acte se citeşte:
Sunt un porc – vorbesc porceşte!
Şi nu pot să fiu din aur,
Nu mă-asemăn cu-n balaur,
Nu am aură de prinţ,
Nu îndeplinesc dorinţi!
Nu că aş avea probleme,
Dar ştii tu, sufletul cere
Nu doar strachină cu resturi,
Cere muzică si versuri.
Ieri am auzit concret
Despre porci din Parlament
Ce e ălă, habar n-am,
Altă ţară-acelaşi neam ?
Şi cum nu poţi dintr-odată
Sângele să-l faci în apă
M-am gândit: trebu’ urgent
Să migrez în Parlament.
Şi sunt responsabili, fraţii,
Căci conduc non-stop pe alţii,
Eu de când ma ştiu micuţ
Am visat să fiu şefuţ.
Şi nu-ţi trebu’ multă carte
Doar să ai mapă cu acte
Cu copita să votezi
Legi ce nu le înţelegi.
Te mai întâlneşti cu oameni
Când se fac simpozioane
Şi ca să nu fii urât
Te mai dai cu fon de rât.
Lasă că la primăvară
Îmi fac viză – ies din ţară
Şi cum sunt băiat deștept
O s-ajung în Parlament.
Văd că s-a făcut cam frig
Nici mâncarea n-a venit,
Dar nu-i bai, mâine-i Craciunu’
Şi mi-am pregătit colţunu’ … ”
Şi-a visat o noapte-ntreagă
Cum spre alte lumi aleargă
Că vorbeşte din tribune
În limba porcească lumii.
Pân’ aici a fost frumos,
Însă toate au un rost.
Dacă porcu ne conduce,
Chiar de-şi face semnul crucii,
Toţi ca unul vom trăi
Până de Craciun şi-o zi …
... în versuri ... 