Noapte, iartă-mi felinarul,
S-a aprins întâmplător.
Căutam prin ace carul
Dorului rătăcitor.
Tu, din întuneric, poate,
Pază-mi ești în orice zi,
Eu, din umbra fără moarte,
Eu, pe cine aș păzi?
Vreau să fiu ca zodierul,
Cavaler extrastelar,
Să păzesc de pietre cerul
Pe-un pământ imaginar.
În lumina foarte slabă,
Mâinile îmi cad necoapte,
Am îmbrațișarea oarbă.
Iartă-mi felinarul, noapte!
... în versuri ... 