Am bătături de la fiori
De când nu te-am văzut de-atâtea ori,
De necuprins e umărul tăcerii
Pe care șerpuind se scutur merii.
Îmi e de-ajuns o mică flacără de noapte
Să văd ce ziua nu se poate
Și-n valsul mâinilor ce se imită
Ți-aș arăta privirea mea nefolosită.
Voi fi o scoică care cheamă veșnic marea,
O piatră care sparge depărtarea
Și cât mai simt prezența ta în începuturi,
Din mărul meu, te rog, să nu te scuturi.
... în versuri ... 