… în versuri …

Te aștept, iubito, cum așteaptă norul
Să se facă rouă la-nceput de zi,
Cum nu lasă noaptea să adoarmă dorul.
(Când te fură visul nu am ce păzi.)

Pe un drum ce pare că nu-i vezi sfârșitul,
Știu, e cale lungă să faci primul pas.
Cum, având dreptate, s-o faci pe greșitul?
Cum să cânți același cântec fără glas?

“Vino” se preface într-un fel de “du-te”
Și trimite marea valuri peste noi.
Numărând nisipul umbrelor pierdute,
Unu și cu unu nu mai face doi.

Hai, întinde-mi mâna, nu ai ce te teme,
De e marea strâmbă, plajele pustii,
E cărarea noastră plină de poeme.
Te aștept, iubito, te aștept să vii.