”De azi mă las de vicii. Punct.”
Obișnuia să spună un defunct
În dimineți tot mai confuze
Scăpând silabele din buze.
”Voi fi alt om, mai bun, mai drept”
Cu inima bătând haotică în piept,
Își căuta cu degetele drum spre emisfere
Vorbind cu Dumnezeu despre durere.
”Voi fi spontan, iubind continuu”
Privea în gol dorindu-și plinul,
Pereții atrăgându-se nesigur
Îi desenau în viitor cuvântul ”singur”.
Așa cum timpul pune praf pe toate,
I-a învechit și lui trecuturile dezlânate.
”Acum, să mă dărâme niște vicii?
Ha-ha! Sunt temporare. Doar capricii”
”De azi mă las de vicii. Punct.”
Obișnuia să spună un defunct …
... în versuri ... 