Mi-aș da singurătatea pe liniște,
Dar nu e nimeni atât de liniștit.
Mi-aș da singurătatea așa, pur și simplu,
Dar cine-i mai liniștit decât timpul?
Am lăsat-o să stea între sfârșitul de “ieri” și-nceput de “acum”,
Întoarsă la capăt de drum,
Dar orice răspuns ce nu-l vezi printre cărți
E singularul cuvântului “părți” …
Aș da-o și-n chirie
Pentru ani o mie
Sau poate mai mult,
Dar în singurătatea cui să mă mut?
... în versuri ... 