Pentru cei care nu-și schimbă
Drumul precum bate vântul,
Pentru cei a căror limbă
Nu împrăștie cuvântul.
Pentru cei ce au strămoșii
Jumătate în morminte
Și nu lasă pe toți proștii
Să le scuipe-n cele sfinte.
Pentru robii și stăpânii
Propriilor idealuri
Care-n adâncimea mâinii
Poartă țărna printre valuri.
Pentru cei ce au trecutul
Găurit de-atâtea săbii,
Dar își țin în față scutul
Ridicând în munți corăbii.
Pentru cei ce știu să calce
Fără ca ceva să moară,
Iar atunci când bobul tace
Nu îl duc în altă țară.
Pentru cei ce pot să rabde
Și ninsori în toiul verii,
Pe pământul lor va arde
Orice urmă de imperii.
Trei povești, aceeași odă
Împărțind la trei necazul:
Iancu, Mircea, Ștefan Vodă
Părți de-a lui Mihai Viteazul.
Dacă nu-ți răspunde lutul,
Întrebarea e firească:
Tisa, Oltul, Nistru, Prutul
Este apă românească?
... în versuri ... 