Drumul care crește iarbă
Îți zâmbește când te pierzi
Și cu pasul fără grabă
Cazi în brațele lui verzi.
Drum căzut și el din ceruri
Pe când mai putea zbura,
Poți să-l calci în mii de feluri,
El pe tine, însă, ba!
”A căzut. Și ce-i cu asta?
Sunt atâtea care cad.
Știi, când nu mai mergi, năpasta
Leagă aripa de pat.”
Oare drumurile noastre
Negăsindu-ne sub tălpi,
Vor crea din iarbă oaste
Înarmată doar cu lămpi?
... în versuri ... 